Zbor

Regulile vieții, dupa Dr. Milton Erickson.

Aceste reguli au fost elaborate de către fiica lui Milton Erickson, Betty Alice Erickson. Nu vor putea fi găsite în altă parte, decât  pe www.Ericksonian.info sau chiar pe blogul personal al lui Betty Alice.
Acestea sunt zece „Reguli de viață” după care Milton Erickson a trăit și pe care le-a transmis copiilor săi.
Acestea nu sunt „Supoziții de hipnoterapie și psihologie Ericksoniană„. Acestea sunt regulile vieții după care Milton însuși a trăit și care au fost, fără îndoială, coloana vertebrală a filozofiei sale.
Și, pentru că sunt reguli precum „ceea ce urcă, trebuie să coboare”, ele sunt, în esență, adevărate, indiferent dacă ne place sau nu.
Așa cum a spus Betty Alice, „Nimeni nu trebuie să le urmeze, dar regulile vieții, ale fizicii, există indiferent dacă tu crezi sau nu în ele sau nu. …. Crezi sau nu.”     – Doug O’Brien

                         Regulile vieții, dupa Dr. Milton Erickson.
De Betty-Alice Erickson (fiica mijlocie a lui M. Erickson).

Modul inovativ al lui Milton Erickson de a lucra cu oamenii este legendar. Cu ani în urmă mama și cu mine am discutat despre asta. Amândoi am fost încurcate pentru că atât de mult din ceea ce tata era si din ceea ce el făcea, a rămas de neânțeles pentru foarte multe persoane, atât de diferit de credințele sale de bază. Nicăieri nu existau informații de bază despre credințele sale fundamentale. Deci mama și cu mine (Betty Alice Erickson, nt) am scris aceste  „zece reguli”. Ele par simple, și sunt. Așa cum cea mai mare parte a vieții, cea mai mare parte a terapiei, este simplă – sau, după cum spun eu, atunci când Ii învăț pe ceilalți despre munca tatălui meu: „Erickson a fost simplu in profunzime, și pur și simplu profund”.

  1. Viața înseamnă muncă grea.
    Știm cu toții acest lucru, dar nu știm cât de profund și adevarat este. Omul este singura creatură de pe pământ care muncește din greu. Nimeni altcineva nu urcă un munte doar „pentru că este acolo”, așa cum spunea cunoscutul George Mallory (alpinist cunoscut, nt). Nici o altă ființă vie nu se antrenează pentru un maraton – pentru a alerga cu 26 de mile mai repede decat altcineva, doar pentru distracție. Oamenii sunt făcuți pentru muncă grea – îndeplinim o sarcină și căutăm imediat o alta.”
  1. Viața este nedreaptă.
    Lucrurile rele se întâmplă oamenilor buni și se întâmplă lucruri bune cu oamenii răi. Uităm ușor nedreptațile făcute altora, și suntem fericiți să câștigăm la loterie, chiar dacă nu este corect față de ceilalți, cei care au cumpărat bilete – chiar și mai multe bilete decât cele cumpărate de noi.
    Intelectual, cu toții știm că viața pur și simplu nu este corectă. Dar ne place să uităm acest lucru și mai ales alegem să uităm să ne comparăm cu toți oamenii – singura comparație „corectă”.
    Toată lumea care citește aceste lucruri a avut, are și probabil va continua să aibă o viață extraordinar de bogată în comparație cu marea majoritate a oamenilor de pe pământ. Suntem mai bogați, mai educați, mai bine hrăniți, mai bine adăpostiți și avem mai multe oportunități decât majoritatea oamenilor care au trăit vreodată pe pământ. Iar asta nu este cinstit.
    Dacă vrem să ne plângem cât de „nedrept” este ceva, trebuie să ne comparăm cu toți ceilalți din lume. Dar, tipic ființelor umane, alegem întotdeauna acei oameni mai bogați, mai inteligenți, mai tineri, mai buni … mai departe și mai departe, când facem comparația. „Nu este cinstit… .”
    Chiar mai ușor – am fost odată blocat în trafic, într-adevăr blocat, mai mult de o oră pe autostradă, în drum spre aeroport. Toți cei din mașină am putut vedea în mod clar epava în flăcări a avionului de deasupra noastra, din cauza căruia s-a format blocajul. Dar stresul nostru a dispărut instantaneu,  cu o singură propoziție spusă de cineva din mașină care a remarcat: „Chiar dacă am pierdut cu toții avioanele, pun pariu că toată lumea din acel avion ar face schimb de locuri cu noi„.
    Erickson știa, așa cum știm cu toții, chiar și copiii știu, ce este corect și ce nu.

Inconștientul nostru nu uită niciodată că informațiile, deși uneori, uităm conștient, pentru că așa alegem.

  1. Viața este plină de durere.
    Dacă suntem în viață, vom avea parte și de suferință.

Inima noastră uneori este frânta, picioarele noastre se rup, mașina noastră se strică, ne pierdem locul de muncă, părinții noștri și prietenii noștri mor. Noi toți suferim. Si asta este parte a vieții.
Uităm că durerea este naturală – părinții mor și, sperăm că înainte de copii lor. Atunci când cădem, putem  să ne rupem un picior. Corpurile oamenilor nu sunt perfecte, dacă avem apendicită, atunci o operăm. Accidentele se întâmplă!
Unele dureri sunt trecătoare. Ceea ce doare astăzi ar putea fi uitat mâine. Cei mai mulți dintre noi încă își mai amintesc că demult, cândva, nu au fost aleși într-o echipă, nu au câștigat un premiu la școală, cel care a furat jacheta noastră preferată, sau banii noștri de prânz. Dar cei mai mulți dintre noi mergem înainte, și chiar învățăm să ne amuzăm de noi înșine …. Ai plâns pentru că nu ai fost ales ca președinte al clasei a treia? Dacă ți-ai fi dat seama atunci că nu ăsta era cel mai rău lucru din viață….!
Unele dureri nu sunt altceva decât durere. Dar cumva, știm cu toții că pentru a fi în viață trebuie sa plătim un preț. Si mai știm că suferința dispare atunci când nu ne mai doare. Boris Pasternak a spus: „Cât de minunat este să fii în viață …. Dar de ce doare asta întotdeauna?”
Tatăl meu (Milton Erickson, nt) mi-a spus că orice cantitate de durere emoțională pe care o simțim ne arată cât de multă bucurie putem simți.

Nu îți simți inima îndurerată? – Nici nu vei simți prea multă bucurie. Este alegerea noastră pe ce ne concentrăm, ce cautăm.

El (M. Erickson, nt) a simțit durerea fizică o mare parte din viața sa de adult; o parte din ea chinuitor. N l-am auzit niciodată să se plângă. A fost ceea ce a fost. Nimeni nu ar fi putut să oprească asta  sau să  poarte durerea pentru el.

  1. Totul are un sfârșit.
    Slavă Domnului! Cine vrea sa aiba un genunchi zdrelit din copilărie pentru totdeauna?

Cine vrea sau trebuie să-și amintească rătăcirea, răutatea, trădarea sau abuzul de fiecare dată? Înțelepciunea convențională, și probabil adevărul, este că într-adevăr nu putem uita nimic; Este codificat înăuntrul nostru atâta timp cât suntem destul de norocoși să avem mințile acasă.

Dar putem renunța la amintiri pe care nu le vrem – odată ce sunt procesate și noi acceptăm că nu se poate face nimic altceva. Putem să le punem metaforic într-o cutie pe un raft la mansardă sau în garaj, așa cum am pus un pulover de iarnă. Și uneori, când ne întoarcem și deschidem cutia pentru a scoate puloverul, găsim că au mai rămas doar câteva fire…..
Știm, de asemenea, că amintirile sunt adesea inexacte – le re-cream la propriu, de fiecare dată când le povestim altcuiva sau nouă înșine. Cei mai mulți dintre noi au fost convinși că un anumit eveniment a avut loc într-un anumit mod. Apoi vedem o fotografie a acelui eveniment, și vedem că bunica este acolo în poză,  și stăm in poala ei, deși eram convinși că era vorba de mama!

Din ce în ce mai multe cercetări serioase demonstrează cât de maleabile și interschimbabile sunt amintirile.

Desigur, unele amintiri sunt exacte – și cu toții ne apăram unele amintiri cu pasiune – în fond, amintirile ne fac să fim cine suntem.
Costul pentru „totul are un sfârșit” este pur și simplu – și fericirea are un sfârșit. Harul mântuitor pentru omenire, totuși, este că putem avea amintiri pe care alegem să ni le amintim. Doar pentru că ne-am luat rămas bun de la părinții noștri, de la un iubit prieten, de la câinele nostru minunat – putem continua să ducem cu noi amintiri iubite, despre oamenii dragi, animalele noastre de companie iubite. Ne amintim amintirile pe care alegem să ni le amintim, pe care le dorim. Putem practicasă ne antrenăm amintirea acelui curcubeu dublu pe care l-am văzut cândva, sau o dimineață de Crăciun, cu mult timp în urmă când am stăteam în pat și credeam că viața era perfectă. Acestea sunt amintirile pe care ar trebui să le practicăm.

  1. Fiecare alegere are un pret.
    Din păcate, dar și din fericire, nu putem cunoaște viitorul. Deci niciodată nu știm costul total sau beneficiul oricărei alegeri. Dacă urmați regulile lui M. Erickson, totuși „nu este corect” să vă învinovățiți pentru consecințele proaste ale unei alegeri. Nu vei putea cunoaște vre-odată toate costurile viitoare. Te-ai gândit, ai considerat, te-ai întrebat, și apoi ai făcut cea mai bună alegere pe care ai fi putut-o face.
    Unele alegeri se dovedesc exact așa de bune, pe cum am planificat, gândit și sperat. Altele au consecințe neașteptate, bune sau rele. Adulții au fost în viață suficient de mult pentru a ști asta; acesta este motivul pentru care copiii au nevoie de părinți puternici. Învățarea poate fi întotdeauna rezultatul oricăror alegeri, dacă vom decide să învățăm. Dacă nu o facem, atunci nu ajungem niciodată să obținem acest beneficiu (învățarea, nt) dintr-o alegere proastă. Copiii cunosc acest beneficiu în mod automat – greșelile ne învață. Stie cineva să-și lege pantofii chiar de prima data?
  1. Legea mediilor este de obicei corectă – de aceea se numește legea mediilor.
    Ceea ce este de așteptat se întâmplă, cel mai adesea. Companiile de asigurări fac o grămadă de bani știind acest lucru. De asemenea, știm deja că – cele mai multe bilete de loterie nu câștigă. Chiar și cele mai multe bagaje într-un avion sosesc în siguranță. Odată ce luăm măsuri de precauție împotriva evenimentelor neașteptate, odată ce ne-am fixat centurile de siguranță, este oarecum nechibzuit să-ți petreci timpul îngrijorându-te pentru evenimente care este puțin probabil să apară.
  1. Schimbarea este singura constantă.
    Tu, eu, râuri, munți, pământ – totul. Deci, ar fi de aștepat să știm cum să trăim cu ea, să schimbăm ceea ce putem și să trăim toleranți (sau fericiti!) cu restul.
    Timpul nu poate fi înghețat sau inversat. Legea entropiei își are originea în termodinamică, dar este relevantă pentru viețile și profesiile noastre. Cu cât mai multă tulburare, cu atât mai multă haos, cu atât mai puțină energie este disponibilă pentru obiective productive.
    Acceptarea realității este o adevărată piesă centrală a lucrării lui Erickson. Când acceptăm ceea ce este posibil sau chiar potrivit pentru energia noastră limitată, putem influența apoi mai mult în sensul dorit de noi.
    Și cea mai grea parte este determinarea a ceea ce poate fi modificat, afectat, chiar schimbat. Nu îi putem face pe tineri să fie mai responsabili, dar putem stabili consecințe pentru faptele lor. Nu putem împiedica soțul/soția să bea, dar putem decide dacă vrem să ne lăsăm afectați de comportamentele lui/ei. Nu putem opri îmbătrânirea, dar putem influența unele rezultate – aspectul, colesterolul, sănătatea noastră în general.
  1. Ceea ce contează cu adevarat este ce se află in mintea si inima noastră.  Viața poate fi trăită cu bucurie, fericire și încântare. Aceeași viață poate fi umplută cu mizerie, nefericire și frică.  Acele lucruri la care ne concentrăm, definițiile noastre despre viață și lucruri (nt) devin viața noastră. Percepțiile sunt foarte diferite – unii cred că gândacii giganți prăjiți sunt o delicatesă epicureană. Nu și în percepția mea! – dar valabilă pentru ei.

Perspectiva asupra trecutui, asupra noastră și asupra abilităților noastre? Toate sunt supuse schimbari. Si asta este bine, iar atunci când adaugăm umorul și curiozitatea, cele mai puternice dintre sentimente, amestecul de percepții (nt) se schimbă, de obicei în bine.
Parte a moștenirii lui Erickson este încorporată în fraza „Opriți și mirosiți trandafirii„. El ne-a învățat să vedem și să ne bucurăm de umor în viață și să avem curiozitate în legătură cu aceasta. La începutul anilor 20, mi-am părăsit slujba și am vândut tot ce aveam ca să emigrez în Australia. Tata (M. Erikson, nt) nu a încercat nici măcar să-mi liniștească temerile. El doar s-a uitat la mine și a spus că habar nu are cât de repede aș putea găsi un loc de muncă, unde voi trăi, cum îmi voi găsi prieteni noi, sau orice altceva. Dar a mai spus ca el știe si este absolut sigur că aceasta experiența mă va schimba pentru totdeauna! Si era foarte curios cum despre cum aș fi eu diferită.

– Ce gând interesant! Cum aș fi eu diferita? Curiozitatea mi-a înlocuit în mod virtual frica de a face acest pas gigantic în viața mea.

  1. Ceea ce primim în viață depinde de merit, și de noroc sau ghinion, sau de combinația acestora.
    Nimeni nu „merită” să aibă părinți cruzi, sau să câștige la loterie. Legea mediilor spune: În majoritatea timpului, pregătirea și munca grea aduc o răsplată. Dar uneori ajută să fii în locul potrivit la momentul potrivit.
    Aceasta este una dintre „regulile” lui M. Erickson la care acesta a ținut foarte mult. Este cu siguranță aceea pe care clienții mei (Betty Alice Erickos, nt) nu o plac cel mai mult, pe masura ce îi recunosc adevarul fundamental. Milionarii dot-com sunt o ilustrație de necontestat pentru această regulă. Da, au lucrat foarte, foarte din greu – uneori zile întregi – în timp ce încercau să perfecționeze ceea ce credeau că este o îmbunătățire minunată, invenție sau ceva de genul. Dar ei erau, de asemenea, la locul potrivit și la momentul potrivit … Cu cinci ani mai devreme, sau cinci ani mai târziu – toată munca lor grea probabil nu ar fi plătită la fel de bine.
    Fiecare dintre noi poate privi înapoi și poate vedea un moment în care am fost destul de norocoși că am avut o ocazie minunată. Dacă eram pregătiți și am sărit pe acea deschidere, am beneficiat de merit și noroc. Am făcut o muncă grea de pregătire, am avut încredere în acea muncă grea și am fost, de asemenea, la locul potrivit, la momentul potrivit.
  2. Viața a fost făcută pentru amatori
    Viața a fost făcută pentru amatori. Suntem cu toții amatori. Așa că bucurați-vă – și învățați cum să o jucați mai bine. Această regulă, ultima pe care am enumerat-o împreună cu mama mea, exemplifică unul dintre darurile de bază ale operei lui Erickson. Este pur și simplu profundă și profund simplă.
    Toți suntem născuți, trăim și apoi murim. Începem călătoria noastră spre moarte în momentul în care ne-am născut … unora le ia mai mult timp ca să ajungă la sfârșit decât alții. Nu este nimic mai simplu decât asta.
    Ființele umane par a fi obligate să-și complice viața, să facă dificile chiar și problemele simple. De exemplu, știm cu toții cele doua (trei) cuvinte cele mai puternice (în limba engleză) – Te iubesc. Nu este nimic  mai simplu decât asta. Știm, de asemenea, cele patru cuvinte cele mai puternice (din limba engleză) – Ai dreptate, Am greșit. Dar oamenii spun rareori aceste cuvinte,  deși ele sunt cel mai simplu și cel mai eficient mod de a rezolva o problemă. Ne apărăm, raționalizăm, justificăm, distorsionăm mesajul, iar interlocutorii  și ascultătorii răspund pe măsură.
    Totul devine neclar, complicat și nesatisfăcător pentru ambele părți. Aceasta este și o  situație plină de bucurie  – suntem amatori. Nici unul dintre noi nu a mai trăit aceste momente înainte. Bineînțeles că facem greșeli. Amatorii fac. Și e bine așa. Putem învăța întotdeauna. Amatori fac lucrurile să se întâmple.

©2017 Betty Alice Erickson MS LPC and www.Ericksonian.info
All rights reserved.

Traducere: Carmen M. Demi

Sursa: http://ericksonian.info/articles/milton-ericksons-rules-of-life/

Despre Neurofenomenologie

Sau „Viziunea dinspre Interior”
Si legatura dintre stiintele moderne si traditiile contemplative

O sa va vorbesc astazi despre un nou tip de stiinta, care incepe sa se ocupe mai mult de calitati, decat de cantitati, si sa se bazeze mai mult pe experienta impartasita, decat pe masuratori verificabile.

Totul a pornit de la o scoala mica, dar in continua crestere, de studiu al constiintei, scoala care accepta sa utilizeze atat analiza experientei subiective, cat si teoria complexitatii. Unul din liderii acestei scoli – Francisco Varela i-a dat numele de „Neurofenomenologie”. Ce fac de fapt cei care se ocupa cu aceasta? Citește mai mult

Unde incepe Lumea?

Lumea, asa cum o vedem, ia nastere in mintea noastra. Creierul nostru primeste multiplele informatii transmise de simturi, si are loc un proces gradat de prelucrare a datelor brute.
Ce s-ar schimba in felul in care traiti daca, din acest moment, v-ati percepe ca fiind centrul lumii – da – centrul lumii voastre.? Pentru ca fiecare dintre noi este de fapt – centrul propriei lumi. Citește mai mult

Fericirea nu este ceva intamplator

„Fericirea nu este ceva intamplator, ci urmarea unor ganduri si actiuni corecte”. Acestea sunt cuvintele unui reprezentant al filosofiei antice budiste, o filosofie care s-a ocupat indelung de modelarea fericii, de elaborarea metodelor si cailor pentru dobandirea ei. Dintro alta perspectiva, filosofia antica greceasca ne transmite idea ca „Nefericirea poate fi controlata iar fericirea poate fi invatata”. Reprezentantii de seama ai acestei filosofii au fondat adevarate scoli de fericire, pentru a inradacina prin repetare rezultatele gandirii lor in mintile si trupurile elevilor. Limita de demarcatie intre stiinta – si arta de a trai, asa cum exista ea astazi, le era straina. Scopul lor era de a forma caracterul elevilor, astfel incat acestia sa traiasca echilibrat si fericit; iar drumul pe care ajungeau intr-acolo era presarat cu repetarea unor trairi pozitive. Citește mai mult

Sa zambim pe carea catre excelenta!

Sa zambim si sa reflectam, pe calea catre excelenta

Un budist sună la mânăstire şi îl întreabă pe călugărul care răspunde:

  • Poţi veni să binecuvântezi noua mea casă?

Călugărul răspunde:

  • Îmi pare rău, sunt ocupat.
  • Ce faci? Pot să te ajut?
  • .. nimic, răspunde călugărul. A face nimic este lucrul principal al  unui călugăr şi nu mă poţi ajuta la asta.

Astfel că în ziua următoare budistul sună din nou:

  • Poţi, te rog frumos, să  vii la casa mea să o binecuvântezi?
  • Îmi pare rău, sunt ocupat, a spus călugărul.
  • Ce faci?
  • .. nimic, a răspuns călugărul.
  • Dar asta făceai ieri!, a spus budistul.
  • Corect, a replicat călugărul, dar nu am terminat încă!

————————————————————————————–

– A fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere desavarsita. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: fiecarui calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare cinci ani. Dupa ce unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua cuvinte pe care le doreste. Citește mai mult