Fericirea nu este ceva intamplator

“Fericirea nu este ceva intamplator, ci urmarea unor ganduri si actiuni corecte”. Acestea sunt cuvintele unui reprezentant al filosofiei antice budiste, o filosofie care s-a ocupat indelung de modelarea fericii, de elaborarea metodelor si cailor pentru dobandirea ei. Dintro alta perspectiva, filosofia antica greceasca ne transmite idea ca “Nefericirea poate fi controlata iar fericirea poate fi invatata”. Reprezentantii de seama ai acestei filosofii au fondat adevarate scoli de fericire, pentru a inradacina prin repetare rezultatele gandirii lor in mintile si trupurile elevilor. Limita de demarcatie intre stiinta – si arta de a trai, asa cum exista ea astazi, le era straina. Scopul lor era de a forma caracterul elevilor, astfel incat acestia sa traiasca echilibrat si fericit; iar drumul pe care ajungeau intr-acolo era presarat cu repetarea unor trairi pozitive.

In scoala infiintata de filosoful antic Epicur, elevii faceau exercitii de dezvoltare a imaginatiei; invataceii obisnuiau sa-si imagineze cum ar privii maestrul lor anumite situatii prin ei treceau, ori se vizualizau la o varsta mai inaintata pentru a descoperi cum privesc ei cu ochii unei persoane mature si intelepte propria existenta.
Desigur ca astazi, filosofia este privita ca un drum mai degraba teoretic spre cunoastere, dar anticii considerau ca intelepciunea nu este utila decat in masura in care te antrenezi in aplicarea ei la viata.
Dintro anumita perspectiva, as putea spune ca misiunea lor a fost preluata si dezvoltata de o seama de cercetatori moderni din domenii conexe cum ar fi: psihologia si neurostiintele.
Cercetatorii de astazi confirma valoarea acestor tehnici mentale, caci imaginile pot modela creierul – asa cum va spuneam intrun articol anterior – aproape in aceeasi masura cu experientele reale.

Dupa mai mult de doua milenii, teoriile moderne ale invatarii ne confirma si ele ca tot ceea ce percepem, simtim sau gandim – ne tranforma creierul, fie ca vrem, fie ca nu.
Conform principiului invatarii de “tip Hebb” (psiholog Canadian), “dupa ce vei termina de citit acest articol, creierul tau va arata altfel”. De fiecare data cand citim un text, gustam un fruct sau invatam pasii unui dans nou, de fiecare data transformam in creierul nostru sute de conexiuni intre neuroni. Nenumarate experimente de neurofiziologie confirma acest lucru.
In acest proces, repetitia joaca un rol important. Pentru ca legaturile formate sa ramana stabile timp indelungat, este nevoie sa repetam, fie ca e vorba de pasii unui dans, fie de trairea unei emotii ,in mod voluntar.
Ca si muschii, celulele cenusii au nevoie de antrenament pentru a ramane in forma. Talentele si abilitatile pe care nu le folosim, dispar. Acest lucru este valabil pentru toate aptitudinile creierului.

Capacitatea de a fi fericit, poate fi antrenata , si este nevoie sa fie repetata in mod voluntar pentru a fi mentinuta. Repetitia si obisnuinta sunt absolute necesare pentru a determina creierul sa-si schimbe modul de functionare. Si cel mai important pentru fiecare dintre noi – e nevoie sa fim dispusi sa depunem acest efort. Suntem gata sa facem foarte mult pentru cariera noastra, pentru statutul nostru social, pentru educatia coiilor nostrii – si toate acestea sunt scopuri exterioare fiintei noastre. In ce masura suntem dispusi sa facem eforturi pentru a trai mai impliniti si fericiti cu noi insine?
Raspunsul apartine fiecaruia dintre noi.
Dalai Lama spunea in 1999, in dialogurile sale cu un grup multidisciplinar de cercetatori: “Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotarare, efort si timp”. Iar Stiinta nu poate decat sa consimta deplin.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns