Sa zambim si sa reflectam, pe calea catre excelenta

Sa zambim pe carea catre excelenta!

Un budist sună la mânăstire şi îl întreabă pe călugărul care răspunde:

  • Poţi veni să binecuvântezi noua mea casă?

Călugărul răspunde:

  • Îmi pare rău, sunt ocupat.
  • Ce faci? Pot să te ajut?
  • .. nimic, răspunde călugărul. A face nimic este lucrul principal al  unui călugăr şi nu mă poţi ajuta la asta.

Astfel că în ziua următoare budistul sună din nou:

  • Poţi, te rog frumos, să  vii la casa mea să o binecuvântezi?
  • Îmi pare rău, sunt ocupat, a spus călugărul.
  • Ce faci?
  • .. nimic, a răspuns călugărul.
  • Dar asta făceai ieri!, a spus budistul.
  • Corect, a replicat călugărul, dar nu am terminat încă!

————————————————————————————–

– A fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere desavarsita. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: fiecarui calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare cinci ani. Dupa ce unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua cuvinte pe care le doreste.

“Camera rece”, a spus calugarul.

Cinci ani mai tarziu, calugarului i s-a permis sa vorbeasca din nou.

“Mancare proasta”, a spus el.

Dupa alti cinci ani, staretul i-a cerut din nou sa spuna cele doua cuvinte la care avea dreptul.

“Parasesc manastirea”, a spus calugarul.
“Nu ma mira.”, i-a raspuns staretul. “Nu faci altceva decat sa te plangi tot timpul.”

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns