Despre Neurofenomenologie

Sau „Viziunea dinspre Interior”
Si legatura dintre stiintele moderne si traditiile contemplative

O sa va vorbesc astazi despre un nou tip de stiinta, care incepe sa se ocupe mai mult de calitati, decat de cantitati, si sa se bazeze mai mult pe experienta impartasita, decat pe masuratori verificabile.

Totul a pornit de la o scoala mica, dar in continua crestere, de studiu al constiintei, scoala care accepta sa utilizeze atat analiza experientei subiective, cat si teoria complexitatii. Unul din liderii acestei scoli – Francisco Varela i-a dat numele de „Neurofenomenologie”. Ce fac de fapt cei care se ocupa cu aceasta?

Ei au realizat o noua stiinta a constiintei, care imbina examinarea riguroasa a experientei constiente, cu analiza proceselor si modelelor neuronale corespunzatoare lor. Premisa de la care se porneste in aceste studii este aceea ca psihologia creierului si experienta constienta trebuie tratate ca domenii interdependente cu statut egal.

Poate ca urmeaza o intrebare – si la ce ar putea sa ne foloseasca noua aceasta stiinta? Desigur – legitima si fireasca intrebare. Si iata de unde poate veni interesul nostru – aceasta stiinta pleaca de la studiul experientei subiective, adica realitatea asa cum este ea perceputa de fiecare dintre noi si apoi sunt construite modele, in loc sa plece de la modele catre realitate.

O alta intrebare legitima ar putea fi aceasta – si cum putem sti exact care este experienta noastra subiectiva? Ce metode sunt folosite pentru a afla CE si CUM traim precis? Inca de la inceputurile psihologiei ca stiinta, de la sfarsitul secolului al XIX-lea, introspectia a fost principalul instrument de cunoastere a experientelor interioare. A fost standardizata cu succes mai tarziu, si practicata cu mare entuziasm in deceniile urmatoare.

In mod particular, Neurofenomenologia foloseste ca metoda o abordare care se apropie mai mult de o atitudine filosofica, si care se numeste „reflexie fenomenologica”. Ea presupune observarea experientei subiective, dar prin „retragere”, o dezangajare din trairea experientei subiective, prin suspendarea credintelor despre cele experimentate. Acest procedeu seamana foarte mult cu practica de milenii a traditiilor filososfice si religioase majore din istoria omenirii: budismul, taoismul, crestinismul. Este ceea ce numeam la inceputul acestui articol „Viziunea dinspre interior” a lumii. Si astfel a inceput dialogul dintre stiinta moderna si traditiile contemplative si meditative. Iar datele furnizate de practicile metidative devin astfel o componenta valoroasa a stiintelor prezente si viitoare despre constiinta si despre fiinta umana!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *