Zbor

In urmă cu câțiva ani scriam un articol – Unde începe lumea? în care aratam cât de importantă este reprezentarea noastră, a fiecăruia dintre noi, despre lume. Pentru că felul în care gândim modelează realitatea, și acesta ar putea fi un motiv suficient, ca să devenim mai atenți la felul în care ne raportăm la realitatea înconjurătoare, dar și la noi înșine. Cred că trăim într-o lume în care avem nevoie să ne lărgim aria de conștientizare, și nu doar de dragul informațiilor pur și simplu, ci pentru că asta ne poate ajuta efectiv.In același registru, am citit recent un alt articol, semnat de Holly Truhlar, psiholog și avocat. Articolul mi-a oferit și mai multe teme de reflecție, iar pe unele vi le propun și voua, în măsura în care sunteți profesioniști in domeniul psihologiei. Iată mai jos câteva idei desprinse din articol si teme de reflecție.

In același registru, am citit recent un alt articol, semnat de Holly Truhlar, psiholog și avocat. Articolul mi-a oferit și mai multe teme de reflecție, iar pe unele vi le propun și voua, în măsura în care sunteți profesioniști in domeniul psihologiei. Iată mai jos câteva idei desprinse din articol si teme de reflecție.

In ce măsură suntem noi, psihologii, capabili să răspundem dilemelor cu care se confruntă societatea la scară mare?

Citește mai mult
Zbor

Aceste reguli au fost elaborate de către fiica lui Milton Erickson, Betty Alice Erickson. Nu vor putea fi găsite în altă parte, decât pe www.Ericksonian.info sau chiar pe blogul personal al lui Betty Alice.
Acestea sunt zece “Reguli de viață” după care Milton Erickson a trăit și pe care le-a transmis copiilor săi.
Acestea nu sunt “Supoziții de hipnoterapie și psihologie Ericksoniană“.
Acestea sunt regulile vieții după care Milton însuși a trăit și care au fost, fără îndoială, coloana vertebrală a filozofiei sale.
Și, pentru că sunt reguli precum “ceea ce urcă, trebuie să coboare”, ele sunt, în esență, adevărate, indiferent dacă ne place sau nu.
Așa cum a spus Betty Alice, “Nimeni nu trebuie să le urmeze, dar regulile vieții, ale fizicii, există indiferent dacă tu crezi sau nu în ele. …. Crezi sau nu.” – Doug O’Brien

Citește mai mult

Sau “Viziunea dinspre Interior”
Si legatura dintre stiintele moderne si traditiile contemplative

O sa va vorbesc astazi despre un nou tip de stiinta, care incepe sa se ocupe mai mult de calitati, decat de cantitati, si sa se bazeze mai mult pe experienta impartasita, decat pe masuratori verificabile.

Totul a pornit de la o scoala mica, dar in continua crestere, de studiu al constiintei, scoala care accepta sa utilizeze atat analiza experientei subiective, cat si teoria complexitatii. Unul din liderii acestei scoli – Francisco Varela i-a dat numele de “Neurofenomenologie”. Ce fac de fapt cei care se ocupa cu aceasta?

Citește mai mult

Lumea, asa cum o vedem, ia nastere in mintea noastra. Creierul nostru primeste multiplele informatii transmise de simturi, si are loc un proces gradat de prelucrare a datelor brute.
Ce s-ar schimba in felul in care traiti daca, din acest moment, v-ati percepe ca fiind centrul lumii – da – centrul lumii voastre.? Pentru ca fiecare dintre noi este de fapt – centrul propriei lumi.

Citește mai mult

“Fericirea nu este ceva intamplator, ci urmarea unor ganduri si actiuni corecte”. Acestea sunt cuvintele unui reprezentant al filosofiei antice budiste, o filosofie care s-a ocupat indelung de modelarea fericii, de elaborarea metodelor si cailor pentru dobandirea ei. Dintro alta perspectiva, filosofia antica greceasca ne transmite idea ca “Nefericirea poate fi controlata iar fericirea poate fi invatata”. Reprezentantii de seama ai acestei filosofii au fondat adevarate scoli de fericire, pentru a inradacina prin repetare rezultatele gandirii lor in mintile si trupurile elevilor. Limita de demarcatie intre stiinta – si arta de a trai, asa cum exista ea astazi, le era straina. Scopul lor era de a forma caracterul elevilor, astfel incat acestia sa traiasca echilibrat si fericit; iar drumul pe care ajungeau intr-acolo era presarat cu repetarea unor trairi pozitive.

Citește mai mult
Sa zambim pe carea catre excelenta!

Un budist sună la mânăstire şi îl întreabă pe călugărul care răspunde:

Poţi veni să binecuvântezi noua mea casă?

Călugărul răspunde:

Îmi pare rău, sunt ocupat.
Ce faci? Pot să te ajut?
.. nimic, răspunde călugărul. A face nimic este lucrul principal al unui călugăr şi nu mă poţi ajuta la asta.

Astfel că în ziua următoare budistul sună din nou:

Poţi, te rog frumos, să vii la casa mea să o binecuvântezi?
Îmi pare rău, sunt ocupat, a spus călugărul.
Ce faci?
.. nimic, a răspuns călugărul.
Dar asta făceai ieri!, a spus budistul.
Corect, a replicat călugărul, dar nu am terminat încă!


– A fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere desavarsita. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: fiecarui calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare cinci ani. Dupa ce unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua cuvinte pe care le doreste.

Citește mai mult